Noi apariții editoriale la Biblioteca pentru Hoți

 

Marile creanțe – de Florin Cîțu

Rădoi și pace –  de Mirel Rădoi 

Portretul lui Florian Bey – by Florin Cîțu 

Coliva unicului ron – de Mugur Isărescu 

Un leac de sinceritate – de Victor Ponta 

Femeia la treizeci de bani – de Anamaria Prodan 

Putoarea prezentului – Mai mulți autori 

De veghe la banul cum se cară – Guvernul României

 

dispariție

 

un înger derutat s-a dus!

a dispărut printre dolmene,

a doua zi i-au mai găsit

din aripi doar câteva pene.

 

 un înger ce jucase rolul

de mesager către pământ

a dispărut, la dracu-n praznic,

fără să spună un cuvânt…

 

visase-o dragoste-absolută

nesprijinită de vreun șprait,

o dragoste la zero grade -  

la zero grade farenheit.

 

a rugat pronia supremă

să poată merge către ea,  

dar a primit un șut în ouă -

în ouăle ce nu le-avea…

 

atunci s-a hotărât să fugă,

probabil, spre o lume nouă,

rănit de dragostea pierdută

sau poate că rănit în ouă.

*****

 

Noblețea unui neam stă în urmașii lui.

Suntem un popor superstițios. Lipsa organizări statale a fost suplinită, secole la rând, de Biserică. Numai nebunii pot nega rolul acesteia în menținerea coeziunii de neam, dar cu prețul unor remanențe de sorginte arhaică.

 

răbdare

 

mai treci pe-aici cât este vară,

vino cu trenul aferent,

să nu te-aștept până când vântul

mi-o face părul permanent.

 

din toate câte-s de-agățat

și de ținut pe lângă sân

numai răbdarea, de când sunt,

mi-a dat cu flit din cel mai bun.

 

am abordat-o-n fel și chip,

i-am dat tutun și busuioc,

dar troaca mea de nașparliu

e locu-n care n-are loc…

 

mai vino până-i frunză verde  

și clima, încă, primitoare,

sau până termin de băut

și halba ăsta de răbdare.

 

 

efecte

 efectul de piramidă

efectul de contrast

și efectul de sfinx

Evanghelia după Alesia

 Cei doisprezece apostolici cu cele două isuse

*****

- Ham și eu o chestie din asta roșie, dar o păstrez pentru la iarnă!

 - Vezi, Alesia, apa e udă!

*****

 

 

Stau singur între temeri și-ndur,

Nimic nu mă scapă de ele…

Degeaba te strâng de prăsele;

Degeaba, Excalibur!

 

În labirintul terorii din jur

Un hitchcoock etern mă aruncă…

Te-am scos degeaba din stâncă;

Degeaba, Excalibur!

 

 

*****

 

Orice virtute se poate transforma în păcat. Există o măsură, o limitare, altfel, exagerate, cele mai nobile intenții se pot transforma în opusul lor.

 

 

*****

Sunt mulți cei care, pentru cuvântul „Biblie”, te trimit la orașul fenician Byblos. Cum eu sunt un cutreierător de meleaguri diverse nu m-aș duce până la Jubaylul Libiei actuale. M-aș opri puțin asupra cuvântului grec Βύβλος  care se traduce „ carte mică”. Avem în română: bibliotecă și bibilic. Biblia este o sumă de 66 de cărți mici. Nu știu dacă în elaborarea teoriei evoluționiste Darwin s-a inspirat din Biblie, dar eu l-aș acuza de plagiat:

Căci soarta omului și a dobitocului este aceeași; aceeași soartă au amândoi; cum moare unul, așa moare și celălalt, toți au aceeași suflare și omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deșertăciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din țarana și toate se întorc în țărână. Cine știe dacă suflarea omului se suie în sus și dacă suflarea dobitocului se coboară în jos, în pământ? Așa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

 

*****

Că tot se vorbește despre latinitatea poporului român:

au existat în Imperiul Roman (de răsărit ) -romani greci, romani iliri, romani slavi, romani slavi care și-au schimbat numele în " bulgari" după Asparuch, romani vlahi, romani copți, romani evrei, romani sirieni, romani akkadieni, romani iudei, romani fenicieni.

Limba oficială a fost latina, până la edictul lui Heraclius din 620, care a făcut elina limba oficială a Imperiului Roman de Răsarit. După anul 620 cei care vorbeau latina vulgata și dialectele acesteia au fost numiti VLAHI de către majoritatea greacă a populației. Deci, putem defini anul 620, ca data de naștere a poporului vlah. În anul 1189, apare si primul stat independent: Regatul VLAHILOR sub Regele Ioniță Caloian, care cuprindea: - Valahia Mare - Valahia Mică - mai tarziu Bogdania, ( Moldova până la Nistru, inclusiv Bugeac) - Dobrogea din Bugeac până în Tracia - Cis Istria ( între Dunare si Blakani) - Trans Istria ( între Balkani si Tessalia) - Macedonia - Pind - Iliria - Banatul de Sud (Voivodina).

Latinitatea Valahilor este certificată atât de Papa Innocențiu III, care a emis Bula de Încoronare pentru Regele Vlahilor Ionița Caloian: „Nobilul bărbat Ioanițiu etc. Domnul a ținut seama de smerenia și credința pe care știi că le-ai arătat până acum bisericii romane și în tumultul și primejdiile războiului nu numai că te-a ocrotit foarte mult ci te-a și dus la mărire în chip uimitor și cu îndurare. Iar noi, auzind că strămoșii tăi și-au tras originea din nobila stirpe a orașului Roma, iar tu ai moștenit de la ei noblețea sângelui și simțământul curat de credință pe care îl ai față de scaunul apostolic, ca pe o lege moștenită, de multă vreme ți-am propus prin scrisorile și trimișii (noștri) să te vizităm.

” , cât si de Villehardouin în Cronicile celei de-a IV Cruciade, unde Regatul Vlahilor ocupă o buna parte din cronici, Regele Ionița învingându-i pe cruciați și luându-l prizonier pe Împaratul Cruciat al Constantinopolului Baudouin I, mort în prizonierat la Târnovo în 1205.

moară

 pe unde te-ai ascuns să numeri

duminicile în fervoare

când părul nu-ți cădea pe umeri

ci pe nisipuri mișcătoare;

 

când dintre pagini de ierbar

puneam pe aripi de condor

uzate foi din calendar

și le lansam spre viitor;

 

sau când sub legi de toamnă lungă

eram și eu o frunză-n chin

ce se da-n vânt să te ajungă

cu pașaport de om străin;

 

pe unde te-ai ascuns și nu

mai vrei să știi ce remușcări

mă fac să fiu un râu acu’

iar peste el un pod de flori;

pe unde te-ai ascuns, fecioară,

în care timp, în care loc?...

eu tot plimb liniștea la moară:

la moara mea de nenoroc.

 

 

Eu cred că Dumnezeu preferă lemnul

Evandro Rossetti - Cosma Racoare

rochia

poartă o rochie fină,

cum puține în lume se văd,

cusută cu fir de lumină

sub care…  foc și prăpăd;

mulată pe coapse, superb,

cusută cu raze de lună,

o rochia sub care fierb

vezuviu și etna-mpreună.

 

mahmur

 

când mi se lipesc

de talpă zorii

și mă țin de pomi,

c-o sticlă-n mână,

din blocurile turn

o semilună

îmi recită din memento mori.

 

între da și nu

îmi clatin bustul

și visez femeia decoltată

ce-și amestecă-n pahare gustul

cu lichior amar

de ciocolată.

 

hărțuit de somn

și pompieri

să mă stingă  -

ard pe străzi înguste -

o picoliță

din atlasul ieri

mă caută și astăzi

printre fuste

 

de unde-am dispărut,

cumva,

prin pliuri;

mi se sparg în tâmple

geamuri mate,

creierul sucit

pe bigudiuri

are bețe-n roțile dințate…

 

 

nu mai vreau nimic!

numai să văd

cum răsăritul tău

mi-ajunge-n ceafă,

că dintre zdrăngănele

și prăpăd

mă prinzi de-un bună ziua

c-o agrafă.

 

 

 

Cât a fost de viteaz Viteazu prin ochii boierilor săi

 

La ai noștri prea iubiți și de la inimă frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i jupan Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofet, sănătate și închinăciune tremeatem domnilor voastre.

Și după aceia, noi frații domnilor voastre, căți ne aflămu acum acicea în Țeara Muntenească, dămu în știre domnilor voastre că știți că v-amu tremes mai nainte de ceastă vreme nește cărți de la noi, de la toți, și de la mitropoliți și de la toți egumenii, de-amu tremes atunce o carte la domnul la Erimie voevoda (Ieremia Movilă), și altă carte la domnie voastră și ne-am rugatu să rugați pre domnul, pre Erimiia voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să-i fie milă de noi și de ceastă țeară și de ceste svinte monastiri și beseareci să nu perimu de totu. Și de ce-amu scrisu noi atunce la domnie voastră de toate v-amu scris adevărat. Iară acumu încă vă scriemu și vă dămu în știre că acumu, în ceastă lună a lu avgust 27 de zile, venit-au lu Mihaiu vodă steagu de la împăratul turcescu. Și între-aceia Mihaiu vodă luat-au steagul de la turci. Însă turcii totu cu înșelăciune voru să facă; că acum mai mulți se strângu pre la toate vadurile pre Dunăre. Și așa să știți domnie voastră că aimentrea nu va putea fi, ci turcii totu voru lovi țeara noastră și ne voru robi, căci că Mihaiu vodă căți săraci au fostu scăpat mai denainte vreme de în robiia turciloru și a tătarălor de-atunce până acumu, în toate lunile au băgat pre acei săraci și le-au luat în toate lunile po 15 taleri până au perit țeara de totu și se-au pustitu. Ci acumu leafă n-are de unde da oștii și nice aspri, nice de într-oo parte nu-i vine, ci acum au slobozitu oștile pre în țeară, deci pre unde află sau dobitocu sau păine sau ce voru afla, totu iau cu sila. Ci acumu ne-au măncat și poama viilor de totu și ne iau muerile și fetele de le rușinează. Deci turcii audu și înțelegu lucru ca acesta, că leafă n-are să dea de nicăierea, aspri nu-i vinu; ci acum foarte se străngu turci mulți pretutindenea și vedemu bine că voru trece și ne vor călca și ne voru face mare rău. Ci de toate ne iaste cumu iaste rău; iară mai mare și mai multu rău ne iaste că de voru trece turcii acumu acicea în țeara noastră, ei voru descăleca țeara noastră și voru pune turcu de va domni țeara noastră și voru turci pre toți creștini și voru sparge atăta mănăstiri și beseareci și va peri atăta creștinătate. O vai de noi mare rău iaste pre noi că perimu acum! Și acum iară de alta vă dămu în știre, că acumu Mihaiu vodă, dec-au spartu țeara, elu acumu va să fugă cu acei hoți ci ține. Ci vedemu că se teme de noi că-l vomu prinde, ci ne aruncă acumu năpăști și face hochimure turcești și va să ne pieiarză și pre noi, și să ne ia bucatele noastre cumu au pierdut și pre alalți […] Ci acumu iară vă rugămu și vă ceremu să cădeți și să rugați pre domnul, pre Erimie voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să nu ne lase să perimu, ci să se milostivească pre noi și pre ceastă saracă de țeară ori cum va putea domnie lui; și pre unde va putea să nevoiască, macar să se roage domnie lui și prea luminatului măriii sale craiului leșescu și măriii sale canțelerului, că înțelegemu și vedemu cum se-au milostivit de-au scosu pre țeara Moldovii de în mâna tătarălor și de în măna tuturor limbilor cele rele de săntu acumu cu pace și se strănge toată țeara pri locurele loru. Cu aceia ne rogămu și noi să ne facă mare pomeană cu noi să ne scoață și pre noi cum au scosu și Moldova și într-acel chipu să fim și noi plecați și să fimu suptu arepile luminatului măriii craiului leșescu Boieri munteni cumu e și domnul Erimie voevoda cu țeara Moldovei, căce că săntemu toți de o lege și de o limbă și săntu domni de rudă bună, că de greci și de frănci și de alți hoți ci ne-a venit de ne-au fost domni, ne-amu săturatu cum săntemu sătuli și de cesta, de Mihaiu vodă, că ne mănăâncă și ne-au măncat cu totul. Și alta, noi cum înțeleagemu și auzimu, turcii încă foarte nevoescu și batu cu fratele Erimiii voevoda să ni-l dea să ne fie domnu; și l-aru lăsa să ne domnească și doară aru tocmi și această țeară cum au tocmit și țeara Moldovei de e pace de cătră turci. Că de nu voru face turcii păntru voia luminatului craiului leșesc și păntru slujba domnului Eremiei voevoda, să știți că această țeară și noi de acum săntem periți. Și cum veți face, nevoiți să faceți curăndu în ce chipu veți face, ca să poată eși acestu tiranu de în mijloc; că de-aru eși elu, noi amu hălădui și amu avea pace și toată lumea aru fi în pace; numai acum păntru Mihaiu vodă se face toate vrajbele […] Deci foarte ne rugumu să nevoiți. De această vă dămu în știre și Dumnezeu să vă ție sănătoși și întru pace bună, amin.

Pis meseța Septemvrie 5 zili.

† Eu mitropolit kir Eftimie ot Tărgoviște și toți egumeni de la toate mănăstirile.

† Noi frații domnie voastră boiari ci săntemu acum de în Țeara Muntenească: Dumitru dvornic i Teodosie logofet i Radul cliucear i Stroe stolnic i Preda postelnic i Calotă banul i Sava armaș i Radul comis i Udrea banul și Radul Otetilișanul și de la toți alalți boiari mari și mici. Boieri munteni 4† La ai noștri prea iubiți frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofit.”

 

ore

ceasul ne conduce

zi de zi,

fără un reper,

milă cu milă...

rătăcesc prin ore,

mon ami,

fără aprobare

sau ștampilă:

 

ora când lovit

de insomnii

merg pe străzi ca apa

la canal,

ora când sătul

de sindrofii

pun, galant, batista

pe țambal;

 

ora când visez

la o mulatră

fără indexări și preț de cost,

ora când stă marea

nemișcată

fiindcă luna a

plecat din post;

 

ora când, matol,

prin dependințe,

mă lipesc pe răni

cu țipirig,

sau făcut fitil,

de neputințe,

stau în coada câinilor

covrig;

 

ora când fumez

câte-un marlboro

și trag fum în piept

cu voluptate,

ora-n care,

echipat ca zoro,

mă arunc pe cal și-mpart dreptate;

 

ora când, subtil,

dama de pică

o să-mi pună piedică

în horă

și-o să-mi ciripească: bă pulică,

asta este ultima ta oră.