„...și l-a învățat singurul lucru pe care trebuia să-l învețe despre dragoste: că nimeni nu dă lecții vieții.”
„...și l-a învățat singurul lucru pe care trebuia să-l învețe despre dragoste: că nimeni nu dă lecții vieții.”
De ce numai zâne?!... De ce nu și câte un zân?!...
Bun, rău, dar e necesar și câte un zân, că la câte mânuitoare de baghete și
nuielușe magice sunt, pentru o cât mai
corectă politică, e nevoie și de câte un purtător de baston fermecat cu pălărie
și lavalieră.
********
Separarea puterilor în stat nu înseamnă că fiecare poate să facă ce vrea. La noi parlamentul este casă de balamuc, președenția casă de vacanță, justiția casă de toleranță iar guvernul casa tuturor posibilităților…
Cât de neproductive sunt, știu specialiștii în case, începând cu nepotul mătușii Tamara și sfârșind cu nepotul mătușii Merkel…
Aaaa!... mai este și presa, care stă în casa presei și pute ca o carcasă, intrată în putrefacție, plină de viermii dezinformării!...
Teoretic, toate aceste
puteri se află sub supremația legii. A legilor pe care, de la Moise încoa, cei
puternici le încalcă și cei șmecheri le ocolesc.
mai las-o, doamne, dracu, de flașnetă!
mă minți ca pe-un bolnav fără scăpare,
că o să beau, că o să fac grătare,
ca cel mai fericit
de pe planetă.
nu vezi că toate-mi sunt, acum, răzlețe,
că apa fierbe-n mine ca-n cazane,
că moartea e stăpână pe butoane
și dracii-mi bagă printre spițe bețe?...
ori, dacă vezi, consideri necesar
să-mi pui titanic vals, pân' la leșin...
te doare-n curbatura cerului senin
de ce război e-n mine, nuclear...
e
rușinos să fii sărac,
printre
atâți mari avuți,
să
n-ai o vilă lângă lac,
o
mădălină în hamac,
cinci
triliarde de dolari,
să
vină ellon masck la tine,
umil,
cu greu ducându-și crucea,
iar
tu să-i dai două trei sute
de
milioane, ca la mucea.
este plin de alergători
pe străzile de
pe care apa le șterge urmele
într-o zi
vor trece
purtând în mâini nerăbdarea sfâșiată
iar atunci
picioarele care
au făcut maratonul lor de toată fuga
vor etala bătături
în parcele de sine stătătoare
este plin de
alergători
culeg pahare cu
graba de lux a neastâmpărului
le golesc
apoi le aruncă
la întâmplare în statuile ce arborează
gesturi cu
amplitudini stupide
este plin de
alergători
prin parcurile peste care planează
blândețea nesfârșită
a clarului de lună
din care
un fel de
zăpadă
se așază în amintirile copilului
până la
îngemănarea cu solul fertil
când
va bea șampania
cu țeasta lustruită a lui yorick
.................................
cununa de laur
mireasmă și
otravă la capătul străzii
acolo de unde
începe noaptea cea de toate zilele
Dacă două metode explică același lucru, mai aproape de
adevăr este metoda mai simplă.
Nu există sistem matematic perfect.
Toate sistemele matematice au în structura lor o
propoziție ce nu poate fi demonstrată.
Structura Universului,
modelată matematic, este supusă, din această cauză, erorilor.
Desprinde-te de
stratul de flori al încheierii
Și-aprinde, te
rog, focul ce m-a urcat pe rug,
De friguri
șterge-ți ochii cu palmele tăcerii,
Deschide bluza nopții și lasă-mă să sug.
O să-ți mai cânt
o vreme, fierbinte, simfonia
Depusă-n
sedimente de oase blestemate,
Dar tu, cu
ochii minții, să-mi ierți obrăznicia
Atâtor alte
triluri și farmece ratate.
Nu judeca , nu
șterge, nu da cu pietre-n urnă,
Din mii și mii
de clipe îngroapă-le pe care
Le-am îngropat
și eu în ceasul de pe urmă...
Deschide,
totuși, bluza să-ți sug din sân iertare.