Iertare

 

Desprinde-te de stratul de flori al încheierii

Și-aprinde, te rog, focul ce m-a urcat pe rug,

De friguri șterge-ți ochii cu palmele tăcerii,

Deschide bluza nopții și lasă-mă să sug.

 

O să-ți mai cânt o vreme, fierbinte, simfonia

Depusă-n sedimente de oase blestemate,

Dar tu, cu ochii minții, să-mi ierți obrăznicia

Atâtor alte triluri și farmece ratate.

 

Nu judeca , nu șterge, nu da cu pietre-n urnă,

Din mii și mii de clipe îngroapă-le pe care

Le-am îngropat și eu în ceasul de pe urmă...

Deschide, totuși, bluza să-ți sug din sân iertare.