vii de undeva, din virtual,
cu brațele deschise, evantai;
dacă știam, pe patul de
spital,
te așteptam c-un trandafir corai.
mi-ar fi plăcut să punem de-o beție,
cu sirop de tuse, concentrat,
să-ți recit memento mori, ție:
cel mai, musafir, neașteptat...
văd că ceasu,-n loc să bată,
cântă
simfonia lui, în stil baroc;
hai
să luăm costumele de nuntă
și pantofii mersului pe loc:
duhul mariajului ad hoc
plutește-n aer și
ne înfierbântă.
între cer și sufletul meu este
o baltă
așa se explică de ce când
privesc păsările văd crocodili
și toți
dar absolut toți
râd cu lacrimile în ochii mei
Din ce
va fi, cât va mai fi din mine?
Cât am
să iau, cât am să las?
Cât se
va pierde-n van, pe sub ruine,
În acel
din urmă, implacabil ceas?
Poate-ar
fi fost mai bine să rămân retras
Între
instincte, prime, endocrine:
Nu reușești
să-mbogățești niciun atlas
Dacă nu rupi
tăcerile din tine…
Când strângi
din toate câte-o nestemată
Și crezi
că ești stăpânul absolut
Blestemul
cărnii tale nu te iartă:
Le aruncă-n
haos și urât!
Ce rămâne
din ce-ai strâns vreodată?
Cui rămâne, suflete pierdut?
foșnet al jarului de inimă plină
se aude prin grote străvechi de lumină
când în haine de fum vălurite
îngeri infernali cad de-a dreptu-n ispite.
oș, tatuat
cu desene rupestre,
stă de milenii pe culmile-alpestre;
cu pene de vultur, sub norii încinși,
îi mângâie-n scris pe îngerii-nvinși
în timp ce deasupra, înveliți în bumbac,
îngerii somnului se întind și tac.
Un cutreierător
genial. Gherasim Istrate.
Mama,
Joița Istrate, spălătoreasă. Tatăl, Gherasim Valsamis, contrabandist grec.
Repetent
doi ani.
Ucenic de
cârciumar.
Brutar.
Vânzător
ambulant.
Cărbunar
pe vapoarele Marinei Române.
Zugrav.
Fotograf ambulant.
Fuge în
Egipt, apoi în Siria, în Liban, București, Constantinopol, Alexandria, Cairo,
Napoli, Lausanne, București.
Este bun
prieten cu Ștefan Gheorghiu, cu care pleacă din nou în Egipt.
Se întoarce
la București apoi pleacă la Paris.
Doarme pe străzi.
Vine din
nou în București.
Se căsătorește
cu Janeta Maltus, soția lui Stefan Gheorghiu.
După șase
ani pleacă la Nisa.
Încearcă
să se sinucidă.
Intră, de
mai multe ori, la pușcărie, pentru că nu avea autorizație de fotograf.
Se căsătorește
cu Anna Munsch.
Pleacă la Moscova și la Kiev.
Revine și pleacă iar în Rusia.
Se întoarce la
București.
Se căsătorește
cu Margareta Izescu.
Pleacă împreună
la Nisa.
Se întoarce,
pentru veșnicie, în România.
paraschivă,
paraschivă,
te-aș fi
dus și eu prin lume,
ți-aș fi
arătat parisul, roma, londra și bruxelul,
dar
mereu,
pusă pe
glume,
m-ai
trimis să bat covoare
iar spre
seară prin giulești
cu
lănțuc să-ți plimb cățelul.
te-aș fi
dus la meciuri, când
joacă
sâmbăta rapidul,
ți-aș fi
luat pop-corn și cola
sfidând
singuri pandemia
îi scriam lui arafat:
nu e
virus ca covidul,
să
scuzați cacofonia,
dar pe
vremea asta, soro,
toate-s
pline de rahat.
paraschivo,
paraschivo,
nu pleca
la dracu-n praznic,
îți
promit că-ți cumpăr flori, trotinetă, clavecin,
șmecherie cu motor,
că nu
voi mai fi obraznic,
fi-ți-ar
fata mumii tele
răsturnată-n
dormitorul
unde stai cu ochii-n stele
și cu
mine, pus în priză,
tremurând
ca vibratorul!...
