iubitelor,
acuma coapte
și
tăvălite prin oțet,
chemați-l
dezbrăcate-n noapte
pe
drăcușorul de poet;
pe
cel ce plescăie din limbă
și
linge sare pe buric,
pe
cel ce pipăie și schimbă
gogoșile
în borangic;
pe cel ce-n frunza lunii sună
și-i duce-n stele pe hoinari,
pe
cel ce numai dând din mână
o
să vă facă fete mari
chemați-l
noaptea, dezbrăcate,
dar până atuncea, mai pe șest,
chemați-mă
pe mine poate
o
să vă urc pe everest.
