ora cinci

la ora cinci și trei minute

am scris, la caterincă:

du-te

de-a rostogolul,

malaspino!...

am șters apoi și am scris:

vino!...

se-apropia cinci și-un minut;

n-ai mai venit!...

într-un trecut,

oscilatoriu,

scos din clinci,

am înlemnit

pe ora cinci.

***

când lumea are o problemă sigur o vei avea și tu.

SCRISOAREA I-a A PRETORIANULUI GIGEL CĂTRE CONSULUL TRIBUTUS MAXIMUS PONTICUS

Domnule consul,

După ce am vazut Sarmisegetusa coborând pe tezaur în jos

am postit 123 de zile

cu pâine si circ,

apoi am demobilizat doua legiuni de olteni...

Domnule consul,

nu știu cum să procedez cu podul lui Apolodor;

ar vrea să-l cumpere vizigoții, dar si-au pierdut tezaurul  la Pietroasa.

Îi pot lăsa picioarele la Drobeta

și să vă trimit numai focul?...

Pe aici unii daci, mai romani, nu vor să-i lase pe slavi în sudul lor.

Le-au confiscat plugurile, chirilica și se bisericesc împreună.

Asta nu face bine latinității

și Roma ar trebui să-l pună pe Menumorut  sub protecția Constantinopolului

până la descălecat...

I pak,

să mai știți ca Banul Mihai mi-a cerut titlul de „dacicus” pe care i l-a furat Sigismund.

I-am spus generalului Basta să rezolve diferendul...

Muntenia și Moldova au dat un spectacol;

s-a cântat, s-a jucat hora unirii, apoi s-a băut câte un pahar de Milcov

și s-a tras cu tunurile pana la Plevna.

În final a aplaudat și provincia noastra transilvană...

Domnule consul,

exploatările de la Rosia Montană nu mai sunt rentabile.

Aurul a început să miroase a Radul &ChematusauLTD.

Primul ministru m-a asigurat că, pe acolo, nimeni nu a mâncat usturoi și ca dovadă  trimite Romei doua milioane de galbeni, 

de foame!...

*****

și iarăși toamna vine,

cam afumată foarte,

mă mângâie pe tâmple

c-o mână mai aparte

și-apoi ușori la mers,

mai ageri ca apașii,

ne ducem spre ghețari

până ne-om pierde pașii...

pe-aceiași paralelă,

cu-alai  brumat, zglobiu,

ea se va întoarce, sigur,

dar eu?... nu pot să știu!...

noi apariții în colecția biblioteca pentru hoți

Coliva ultimului ron

Duios Amantasia trecea

Pădurea cherestraților

Prin boc și sabie

Toate pânzele nu-s

Vremuri de blejnarnie

În căutarea tir-ului pierdut

Neamul ciordăneștilor

Băsesciada și Udriseea

*****

capra sare balta,

balta-ncinge malta,

malta dă cu dalta,

ne-am ales cu varza...

arză-n două malta,

ardea-o-ar să arză!

că de-atâta varză

a crăpat și capra.

*****

Nu că mi s-a pus mie pe popi, dar haideți să o luăm metodic:

-        în România sunt circa 18 000 de fețe bisericești – mai mult de un sfert din personalul activ al armatei române.

-        la acest simandicos număr se mai adaugă circa 10000 de călugări și călugărițe.

-        toată șleata au salarii mai mari decât salariul minim, vârfurile oscilând între 5000 și 8000 de lei ( ronii să și-i bage Iugăr Mugurescu-n izmene).

-        ce dracului de superputere economică  suntem noi de ne permitem să plătim o așa armată de sutane care intră în lupta pentru propășirea nației cu cadelnița și fumul de tămâie?...

***

Cineva spunea:

cine caută adevărul își asumă riscul de a-l găsi!...

Am avut mereu impresia că merg pe balustrada unui pod.

He Wishes for the Cloths of Heaven & Poem

Had I the heaven’s embroidered cloths
Enwrought with golden and silver light
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams

                                        William Butler Yeats

Dacă aș avea pânza brodată a cerului

Țesută din aur, argint și lumină,

Veșmintele în culori deschise și întunecate ale zilei și ale nopții

Din culorile zorilor și apusului,

Le-aș pune pe toate sub picioarele tale:

Dar, fiind sărac, am numai vise;

Și visele mele le-am așezat sub picioarele tale;

Mergi ușor pentru că mergi pe visele mele.

Mii de haine de-aș avea, iubire,

Ce îmbracă cerul în splendoare,

Bătute-n fir de aur și safire,

Ți le-aș face, draga mea, covoare...   

Dar sunt sărac, cel mai sărac poet,

Nu am nimic; doar mii și mii de vise

La picioare ți le pun, să calci încet

Că sunt fragile... și se sparg, atinse.
                                       
                                                    


Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?

                                                          Nichita

                                         

*****

După taxa pe coșul de fum, taxa pe apa meteorologică, taxa pe oxigen, taxa pe apa de izvor, taxa pe țeava de eșapament, urmează taxa pentru WC-ul din fundul curții...Nicio problemă: turcul plătește!

*****

La ce te poți aștepta de la un sistem educațional care a schimbat, în sălile de clasă, doar tabloul unui român cu icoana unui evreu obscur?...Chemarea popilor la educația în școli este una dintre zecile de erori  despre care se vorbește puțin, sau în șoaptă, pentru că nu dă  correctly political într-o societate în care horoscopul ține loc de plan de afaceri și Andreea  Tonciu de preoteasă a lui Apollo. Am scris inițial Andreea Esca, dar am revenit pentru că știrista are un farmec, unul de clasă , aristrocratic, bun de pus în manualul de istorie alternativă sau istoria din manuale alternative; tot o varză și-o capră. Am lăsat-o cu salariul ei de mizerie, cât bugetul pe cinci ani al televiziunii române, măcar asta știe cu ce se mănâncă icrele de Manciuria ale Central European Media Enterprises. S-au perindat pe la Ministerul Educației Naționale miniștrii mai înguști la minte decât strâmtoarea dintre două particule subatomice. Ne mirăm, acum, că vom avea o generație pentru care se vor tipări buletine de vot cu poze,  pentru că alegătorii nu vor ști să citească numele candidaților.

bancoteca

Crocodilul îl întreabă pe dinozaur:

-Băi te-a sunat unu' Noe?

-Nu.

-Nasol.

cineva a spus

Toată lumea să trăiască numai noi să nu murim,

Iar de-o fi să moară lumea, noi, tot ultimii să fim!

film

am vrut să-mi sperii umbra

și s-o-ncui

în carcerele unde nu-i

vreun bec;

doar sub firidă,

aprinsă,

prima cărămidă.

de sud-vestul meu, 

ruptă,

‘n derivă,

am vrut să-mi lipesc umbra

cu salivă

și-n miazăziua morții umbrelor

s-o proiectez pe jiu

eastmancolor...

cu umbra mea,

verde-n obraz,

mai verzi ca frunzele de praz,

stau șapte fete ce transcend

mica valahie...

the end.

hai cu...

suie,

cu cauciucuri de iarnă,

mașinile... adânc.

vedere aplatizată

vedere aplatizată

dai să-ți legi cureaua

dar descoperi  că faci noduri  venelor

în sens giratoriu

privești  cu atitudunea unei feline

debranșate

cum toate mișcările de revoluție încep să adoarmă

indiferența îți intră în enzime

în muntele lui venus

în cazier

*****

Românie, draga mea:

Lumea  este frumoasă pentru toți,

Viața este frumoasă doar pentru unii.

*****

Adevărat vă zic vouă:

Dumnezeul acestei lumi este un președinte ales pe viață,

mut

și mereu plecat în vacanțe!

cineva a spus

Când un om aruncă un băț spre un câine sau un leu,

câinele  se uitã la baț, leul se uită la om.

beriliu

sono in pietra velenosi

puoi diventare smeraldo

se mi dai il cuore

possovo  farvi capire

il mio colore intenso

trasparente

di diamante

ma se si indossano le bugie

vi gettano negli occhi

il mio veleno verde

ardente come il veleno

di serpente giallo

rumeno

*****

arta este cea mai frumoasă tâmpenie inventată de om,

după bombele sexi.

Dadofor

Sunt dadoforul de la patru;

mizantrop și foarte acru...

De la etajul meu văd până

unde dau vecinii cu lămâi în lună

și așteaptă,

liniștiți,

cu mortu-n stradă,

să le plouă-n gâți cu citronadă...

dincolo de pod

pe cerc din ce în ce mai aproape

de clipa în care spargi totul

și niciun filigran

nu rămâne întreg

te așezi lângă spărturi

cu paharul în mână

conștient

că oricât de transparente

prin ele cerul se vede-n culoari

te bucuri de clipa aceea

te bucuri de spațiul acum liber

și cu unghiile stângii

bine înfipte în viață

bei cu dreapta

și bei

până  când cercurile se fac pod

*****

sinceritatea este o formă de indecență.

ochiul

să fiu al nenciului,

un pic,

mă-nțep c-o bârnă-n ochi

și zic:

cu ochii mei

nu văd nimic,

dar

mă doare-n cot

și la buric,

am ochiul care vede tot

deasupra mea și pânăăă... hăt,

dar, hai, lingeți-vă pe bot,

că nu vă spun

pe care bric...

venețiana

lolita,

se-acrește

apa sub gondolă

de când te arcuiești

a hiperbolă

și mă prostesc

privindu-te-n focare

cu-n fel de sentiment,

dar nu știu care...

s-au erodat

venețiile toate

vizavi de-acea longevitate

a cedrilor

ce sprijină lumina:

în moarte își înmoaie și piatra rădăcina...

lolita,

se acrește veneția în mare

de când îți sprijini trupul

pe-o unghie de sare.