criza generală dă, de-un timp, la
gioale,
seceta mă prinde, stors, pe
bulevarde;
azi, printre terase goale-goale-goale,
am dat foc ispitei și mă uit cum
arde.
trec, mai lent ca noaptea, lungă, de la pol,
într-un dans haotic, rătăcind, prin
burg;
caut azimutul stării de subsol
și-n cocleala zilei, oxidat, mă
scurg…
doamna mea, mai doamnă decât toată vara,
vezi c-am pus la gheață trei recipiente
adu-le pe plaje să le sorb curara
țelurilor noastre foarte divergente
până când, suavă, ne-o-nghiți
sahara:
poate pe de-a-ntregul, poate pe
fragmente.
