*****

Niciodată n-a fost să nu fie cumva! 

Dacă închid ochii, pot fi oriunde vreau!

noapte de nimic

 șezlonguri fără reședințe 

se legănau în dorul lelii,

trecea tramvaiul cu dorințe 

printre redutele-ndoielii.

era târziu și parcă dracii 

se pieptănau peste alei

când luna-și pune vârcolacii 

să-și roadă carnea de pe ei.

dintr-un resort de vis, rigid,

înferecați sub armături,

ieșeau, ca din azot lichid,

oștenii tristelor figuri

porniți să tragă un perdaf

zeiței nopților, succint,

c-un neaoș aladdin valah

scăpat în lacul de argint...

miss aysun, din caravela

cu care navighez, șontâc,

văd cum învârte mandravela

iubirea ta prin isarlâk,

cum în botfori și borangicuri

aprinzi luminile-n palate

când noaptea marilor nimicuri

se-aprinde-n mine și se zbate.

Martie 2024

 

***

într-o baltă mare

patru ochi lucește;

ce să fie oare? 

cred că e doi pește.

*****

Băut cu măsură, alcoolul poate fi consumat în orice cantitate. 

nu mă tem

și bătea un vânt cu scântei

printr-o toamnă de vise mărunte,

treceau pe bulevarde femei

venite din veacuri defuncte.

cu rochițe, în culori deocheate,

într-un susur ușor remanent,

fanfare de priviri excitate

le dezbrăcau la timpul prezent.

 

nimic nu era cu perdea 

când ziua se scurgea-n rădăcini,

doar o nuntă de frunze cădea

pe orașul dintre două lumini...

nu mai am de ce a mă teme,  

merg pe străzi rătăcind în bizar,

să petrec, în alaiuri boeme,

niste nopți cum alții mai rar... 

*****

în singurătate tăcerea este asurzitoare.