Cutreierător pe o frunză,
Cântă, bardule, cântă,
Când iadul în mine se-ntâmplă
Și Dumnezeu paște stele
Pe marginea lui.
Toate se-mplântă în negru:
Semne-n perdele și
Pe umerii goi
Ai întrebării...
Ce lapte,
Ce robi,
Ce cale?
Am pe mine o armură de șoapte.
O mie de case, tot atâtea ecouri,
Nimeni nu mai citește
În ochiul cerului;
Labirintul e plin de mirări
Și e noapte.
Cutreierător pe o dungă de frunză,
Cântă, bardule, cântă!
Se mișcă stepele,
Ponorul,
Se mișcă prundul,
Cireșii,
Norii ce-și au
suspinele învelite în umbrele lor,
Veninul se mișcă —
Miliarde și miliarde de mișcări deodată...
Numai secundele mele stau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu