prietenului meu Dan Robescu
La un semn al lui Nea Milu, fluturând pe sus gambeta,
Tot biroul lui se-mbarcă și pornește spre Drobeta:
Mutu, Păsat și Miroșu, băieți ageri, cum ar fi,
Vin de-ntunecă localul și se-așază-n bar de zi;
Răspândindu-se la mese rezervate pentru boși,
Făcători de pâine albă, de plăcinte și gogoși.
Iată vine-un purtător de frucola-n cupe-adânci:
- - Ce faci tu, măi băiețaș, cu lichide pentru țânci?
- - Ce fac eu?... Aduc ofertă de la seful meu ce-ar vrea
Să-i îngăduiți, mărite, un pahar cu voi să bea.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de bar
Un pletos cu burtă mare și cu fălci de măcelar:
- Tu ești Socol? – Da-mpărate! – Ai venit la o agapă
Ori să faci pe-aici paradă de frucola și de apă?
- - Las-o moale, Împărate, nu mai fi așa focos,
Cât suntem pe negustate eu îți zic: Sanatacos!
Despre partea băuturii însă, doamne, să ne ierți,
Dacă vrei numai cu votcă românească să ne cerți,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acum a ta cale
Să ne demonstrezi că ești Șef de-aprovizionare
Și de-aduci o Wyborova de la mama mumii ei
O să beau cu voi la masa până nu mai poți să bei.
- - Cum? Când masa este pusă a voi gândești că pot
Cu întregul meu birou dintr-o votcă să mă-mbăt?
O, tu nici nu știi, Titele, câte-n viață-am lipăit!
Câte sticle-am dat pe gât și nu m-am bețivănit.
S-a-mbătat cu basamac, până-a-mbrățișat asfaltul,
Oprea cu trei diplomate puse unul peste altul.
Când văzui așa urgie si prăpăd de necrezut
Eu m-am antrenat să beau, de cât el, cu mult mai mult!
Și mi-am zis că totdeauna, până-n ziua de apoi,
Să tot beau, să beau, Titele, cât o secetă din ploi.
N-am avut decât cu mâna ori cu ochiul semn să fac
Și mi se umplea biroul de vinars sau coniac
Pentru-a gurii trebuință am golit sorbind aroma
Lăzi cu whisky, cu martini și cinzano de la Roma
Zguduind fără să preget ale fricii bariere
Am trecut de orizontul băutorilor de bere.
Ai văzut la Vărănic ce prăpăd făcui cu unii
Când s-a străns la una mică, toată floarea pasiunii,
Toți din neamul lui Păcală, băutori de stirpe-aleasă
Să-au gândit să-mi dea să beau până cad lungit sub masă
Și-am băut șapte qintale până ei au căzut fleți
Iar tu vrei c-o Wyborova poloneză să mă-mbeți?...
- - Da! C-o votcă poloneză, fiindcă votca românască
Parcă este distilată din tămâie și din iască,
Eu nu ți-aș dori să-ți intre cumva-n fluxul sanguin,
Mult mai bună era țuica zisă ochii lui Dobrin!
După vremuri mulți băură, fel și fel de virtuozi,
Ba scursură de pufoaică, ba lături de electrozi,
Mulți se deteră mari granzi, mai rotunzi de cât o sferă,
De-au băut alcool metilic și-au ajuns în stratosferă;
Bețivani pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Care n-au băut în viață nicio lingură de apă,
Fel și fel de răspândaci, de scapule-ale poveștii
Cum că apa nu e bună fiindcă-n ea se pișe peștii,
Mulți se puseră cu mine și nu vreau să mă dau lele,
Dar la toți le-am stins lumina și culcat pe dușumele.
Tu te lauzi c-ai făcut slalom printre balustrade
Și-ai ajuns să bei palincă pân la șaizeci de grade,
Dar cu mine nu te-ntrece, că te văd cam nătăfleț,
Eu beau votca absolută, eu o beau și tu te-mbeți…
Și abia se așezară… Ce mai freamăt, ce lucrare!
Barul se umplu de sticle și mulțime de pahare
Iar la masa lui Nea Milu începu a se abate
Toată Fabrica de pâine și ITSAIA jumătate.
Ospătarii-alergă iute și roiesc parcă-s zbârnele
Iar pe tăvile lor mari aduc zeci de păhărele;
Socol însuși dă comanda la barman și ospătare
Ca să vină, vină, vină, alte rânduri de pahare;
Ca potop ce prăpădește se bea ladă după ladă:
Bea și Ciută, Dan Robescu, Mircea zis și Marmeladă,
Pașaliu, Duralia, beau băeții, beau cu toții,
Într-un ceas întreg localul seamănă cu Valea Morții…
Acea mâna de voinici poți să-i vezi, după agapă,
Cum se-adună, la servici, proaspeți, ca ieșiți din groapă.
