jar

ai fost poetul cartierului tău

al pomilor

și al vrăbiilor

nu prea erai în apele tale

gândurile pe care le-ai deșirat

prietenilor

în timp ce aceștia jucau miuța

erau de fapt șoareci și lilieci

se ascundeau în pământ și în aer

într-o seară vecinii te-au strigat la grătar

carnea sfârâia

și apusul

atunci ai luat stiloul și ai scris

jar

locul meu

nevasta mea

și copii mei

carnea mea ce vă pregătește carnea

jar

și ai pâlpâit încet

sunt mândru despre tine

Monticelo - 21 Lake Melody, iunie 21, 2020

vișine

ca să nu mă fac de baftă

când arunci în dinapoi

ba c-o perie de sârmă,

ba cu câte-un cataroi,

ți-aș trimite-o, diluată,

într-un bol de clasă-naltă,

declarația de pace

scrisă-n limba mea de baltă.

ți-aș deschide-o opțiune

în ventriculul cel stâng

și mi-aș tatua pe sân

un ailaviu-așa de lung

cât un trap de cal sălbatic

ce se duce-n vânt, hai-hui,

prin deșertu-mi nuclear

de la creștet la călcâi...

și să nu mă fac de lemn,

nici de piatră, nici de sare,

uite,-ți coc aici pe suflet

două vișine solare;

două boabe-ntr-un cercel

la urechea ta să-l pun

să nu mai arunci în urmă

după ochii mei de hun.

Pescărească

Bunăoară, din ce mișcă, dă din clanță și fumează

Sau aleargă, fără ghete, după fluturii de varză

Mulți cu mâinile de lapte și cu degetul cârlig

Pescuiesc prin ape tulburi  după marele covrig...

Fără clopote le spun, doar așa de pamplezir:

Fir întins, iubiților, fir întins de zarafir!

baba-oarba

hai și voi afară, hai la baba-oarba!

mă ascund sub fusta pietrelor stabile,

în falsete ample, negre, unde barba

o să-mi crească-n voie numai șapte zile.

nu mai stau pe-acilea - o să vă cam doară

ciucurul din bască sau în linghișpir -

o să mă ascund până când la vară

am să să vin la voi deghizat în pir...

Normal și reacționar

Corectitudinea politică este virusul care se infiltrează încet, dar sigur, în toate sferele vieții. Eliminarea discriminării prin intervenția ideologiei în relațiile inter-umane are efecte dintre cele mai bizare și, în cele mai multe cazuri, grotești. Paranoia discriminării rasiale, a feminismului extremist, a moravurilor sexuale, atinge limitele absurdului. Normalitatea este reacționară iar frustrările, născute din inegalități istorice, progresiste... N-am avut „norocul” să fiu țigan, jidan, agresat moral, homosexual, abuzat acum 35 de ani; uite drace! sunt un biet amărăștean normal și reacționar.

*****

Operă de amplitudine socială, cu o frumoasă și neîmplinită poveste de dragoste într-o lume a schimbărilor radicale. Complex și dificil, este, poate, cel mai mai bun roman scris după 1917.

cântec de seară

după-amiaza cântecelor tace,

ecou’-n cuibul  minții se întoarce,

se-așează ochiul sub cortina pleoapei

și se încheagă-n oră somnul apei...

ah, ce vibrează-n cute amestecate

dorințele de veghe, decoltate!

fregate, visele plutind pe genuni

le tentează cu șapte minuni.

călăul își ascute punctul final,

o stea decojită se reflectă pe val;

iarăși se strecoară sub cearceaf, ondulată,

noaptea în parfum de mulatră.

cântec de plop

pofta mea de-a bate-n cuie

a clacat, într-un târziu,

văd gealații cum o suie

și-o așează în sicriu.

dezbrăcată pân’ la piele,

pofta care-am giugiulit-o,

pofta mea de-a mulge stele,

după colțuri, a mierlit-o!...

dragii mei, dedați la bine

prin dulcețuri și sirop,

toate poftele din mine

se făcură fulgi de plop.