cântec de seară

după-amiaza cântecelor tace,

ecou’-n cuibul  minții se întoarce,

se-așează ochiul sub cortina pleoapei

și se încheagă-n oră somnul apei...

ah, ce vibrează-n cute amestecate

dorințele de veghe, decoltate!

fregate, visele plutind pe genuni

le tentează cu șapte minuni.

călăul își ascute punctul final,

o stea decojită se reflectă pe val;

iarăși se strecoară sub cearceaf, ondulată,

noaptea în parfum de mulatră.