pofta mea de-a bate-n cuie
a clacat, într-un târziu,
văd gealații cum o suie
și-o așează în sicriu.
dezbrăcată pân’ la piele,
pofta care-am giugiulit-o,
pofta mea de-a mulge stele,
după colțuri, a mierlit-o!...
dragii mei, dedați la bine
prin dulcețuri și sirop,
toate poftele din mine
se făcură fulgi de plop.
Vă citesc cu plăcere. Pofta de ceea ce scrieți nu mi-a trecut. Am stat pe strada Plopului, chit că era o alee cu arțari bătrâni.
ReplyDeleteSunteți printre puținii cititori ai gândurilor mele exprimate în scris. Mulțumesc pentru consecvență. Cât timp mai ai un cititor înseamnă că nu scrii degeaba. Nu știu dacă a spus-o cineva sau mi-a trecut mie, acum, prin cap.
ReplyDeleteSunt mai mulți cititori dar pe alte adrese unde postați, ar trebui să vă promovați blogul.
ReplyDeleteN-am fost bun niciodată la promovat ceva.
ReplyDelete