*****

Adevărat vă zic vouă:

Dumnezeul acestei lumi este un președinte ales pe viață,

mut

și mereu plecat în vacanțe!

cineva a spus

Când un om aruncă un băț spre un câine sau un leu,

câinele  se uitã la baț, leul se uită la om.

beriliu

sono in pietra velenosi

puoi diventare smeraldo

se mi dai il cuore

possovo  farvi capire

il mio colore intenso

trasparente

di diamante

ma se si indossano le bugie

vi gettano negli occhi

il mio veleno verde

ardente come il veleno

di serpente giallo

rumeno

*****

arta este cea mai frumoasă tâmpenie inventată de om,

după bombele sexi.

Dadofor

Sunt dadoforul de la patru;

mizantrop și foarte acru...

De la etajul meu văd până

unde dau vecinii cu lămâi în lună

și așteaptă,

liniștiți,

cu mortu-n stradă,

să le plouă-n gâți cu citronadă...

dincolo de pod

pe cerc din ce în ce mai aproape

de clipa în care spargi totul

și niciun filigran

nu rămâne întreg

te așezi lângă spărturi

cu paharul în mână

conștient

că oricât de transparente

prin ele cerul se vede-n culoari

te bucuri de clipa aceea

te bucuri de spațiul acum liber

și cu unghiile stângii

bine înfipte în viață

bei cu dreapta

și bei

până  când cercurile se fac pod

*****

sinceritatea este o formă de indecență.

ochiul

să fiu al nenciului,

un pic,

mă-nțep c-o bârnă-n ochi

și zic:

cu ochii mei

nu văd nimic,

dar

mă doare-n cot

și la buric,

am ochiul care vede tot

deasupra mea și pânăăă... hăt,

dar, hai, lingeți-vă pe bot,

că nu vă spun

pe care bric...

venețiana

lolita,

se-acrește

apa sub gondolă

de când te arcuiești

a hiperbolă

și mă prostesc

privindu-te-n focare

cu-n fel de sentiment,

dar nu știu care...

s-au erodat

venețiile toate

vizavi de-acea longevitate

a cedrilor

ce sprijină lumina:

în moarte își înmoaie și piatra rădăcina...

lolita,

se acrește veneția în mare

de când îți sprijini trupul

pe-o unghie de sare.

    

*****

majoritate nu înseamnă legitimitate absolută.

majoritatea este o convenție pentru stabilirea unei direcții nu și argumentul că direcția este cea bună.

*****

democrațiile consumă din acumulările dictaturilor... vai de puța noastră, de democrați, groasă ca paiul și lungă ca ghinda!

văcsuire

undeva, în bucuresci, înspre un sfârșit de toamnă

un bărbat din secuime, făcut „dictator” de-o doamnă,

cugeta în sinea lui, mestecând la chewing gum:

iată că veni și ziua să vedem cam ce și cum,

în această mândră țară, din păcate locuită,

o să mă aleagă lumea... președinte de elită,

că voi face ce-am promis, ca-n mandatul precedent,

după care își aprinse, de la bec, țigarea kent.

 – ce se-aude? întrebă, slobozind un cerc de fum.

 – strigă-o doamnă ce pretinde, zise unul zis „cel bun”,

cum că  ea va fi „aleasa” de mulțimea de plebei!

 - trimite-ți-o după morcovi și lăsați-o-n cercul ei,

sare neamțul – zăpăcit de-un asemenea tupeu,

președinte-n țara asta, de poveste, voi fi eu,

fiindcă eu am fost pe placul europei când dă ora,

nu cocoana ce nu știe aria lui pi-ta-gora!...

...parcă se băgară oase, colo-n colț, la ateneu,

așa vin pensionarii, vin elevii de liceu,

vine popa în sutană cu vreo patru credincioși,

vin studenții, bugetarii, vânzătorii de gogoși,

vine floarea cea vestită din apusul secular,

ca din două capre negre să vopsim una cu var.

***

 „Să faci o carte e semn de abdicare metafizică. Să abdicăm.” – Emil Cioran

cineva a spus

traducerile sunt ca femeile: cele fidele nu sunt frumoase, cele frumoase nu sunt fidele.

***

Aduc o jalbă în proțap

Democrațiilor integre:

Cum să alegi o oaie albă

Când candidează două negre?!...

***

un ghiveci arhaic;

litere prin ploaie cad amestecate;

undeva se-adună...

se pornesc torenții minții,

nicolae,

iar cuvântu-și umple propria lagună.

gângure femela albă

de columb,

șarpele-și înghite coada

sub portic,

îmi deschid paltonul fricii

bumb cu bumb

să-nvelesc, din stradă, ultimul popic...

până când va trece

iarăși... pic, pic, pic,

toamna asta-n care

calc, de-al dracu, strâmb.

***

„viața și când e urâtă este frumoasă.” – Dina Cocea

***

nu mai am deschisă nicio fereastră

stau într-o cămară pe rafturi oarbe

încolăcit

devorându-mi călcâiele

cineva

îmi dă ocol cu înțelesuri multiple

șușotind pe înțelesul umbrelor

cu tarsurile în tâmple

și inima ax

devin roată

sunt un câine... de om!

mă cheamă Leo! 

pot lătra de acum

pe blogger. com