văcsuire

undeva, în bucuresci, înspre un sfârșit de toamnă

un bărbat din secuime, făcut „dictator” de-o doamnă,

cugeta în sinea lui, mestecând la chewing gum:

iată că veni și ziua să vedem cam ce și cum,

în această mândră țară, din păcate locuită,

o să mă aleagă lumea... președinte de elită,

că voi face ce-am promis, ca-n mandatul precedent,

după care își aprinse, de la bec, țigarea kent.

 – ce se-aude? întrebă, slobozind un cerc de fum.

 – strigă-o doamnă ce pretinde, zise unul zis „cel bun”,

cum că  ea va fi „aleasa” de mulțimea de plebei!

 - trimite-ți-o după morcovi și lăsați-o-n cercul ei,

sare neamțul – zăpăcit de-un asemenea tupeu,

președinte-n țara asta, de poveste, voi fi eu,

fiindcă eu am fost pe placul europei când dă ora,

nu cocoana ce nu știe aria lui pi-ta-gora!...

...parcă se băgară oase, colo-n colț, la ateneu,

așa vin pensionarii, vin elevii de liceu,

vine popa în sutană cu vreo patru credincioși,

vin studenții, bugetarii, vânzătorii de gogoși,

vine floarea cea vestită din apusul secular,

ca din două capre negre să vopsim una cu var.