pe cerc din ce în ce mai
aproape
de clipa în care spargi
totul
și niciun filigran
nu rămâne întreg
te așezi lângă spărturi
cu paharul în mână
conștient
că oricât de transparente
prin ele cerul se vede-n
culoari
te bucuri de clipa aceea
te bucuri de spațiul acum
liber
și cu unghiile stângii
bine înfipte în viață
bei cu dreapta
și bei
până când cercurile se fac pod
No comments:
Post a Comment