nu mai am deschisă nicio fereastră
stau într-o cămară pe rafturi oarbe
încolăcit
devorându-mi
călcâiele
cineva
îmi dă ocol cu
înțelesuri multiple
șușotind pe
înțelesul umbrelor
cu tarsurile în
tâmple
și inima ax
devin roată
No comments:
Post a Comment