închid o use, deschizi alta
și pleci știind c-o să mă doară,
rămân stingher, blocat în halta
zăpezilor de-odinioară.
să le topesc?... e-o provocare
la care nu pot face față;
s-au învârtit, în așteptare,
până-au ajuns inel de gheață…
aici, în mine, totu-i stins
și-i bezna ruptului de nori:
nu va mai ninge cum a nins,
nu
vor mai fi alte ninsori!
zăpada lui... a fost odată!
le vezi trecând, centrafricane,
cu linii suple, de regine,
din clasa marilor feline,
pierzându-și urmele-n savane…
și te trezești, ca-n filme mute,
căzut din stele-afurisite,
cu ochii vraiște-n orbite
și toate rimele pierdute…
felida mea, de fum hoinar,
ce treci stârnind în jur orgii,
ți-aș tăia curbele-n felii
pe undeva, prin zanzibar…
și când, râzând, te-ai repezi,
le-aș netezi, le-aș netezi…
