le vezi trecând, centrafricane,
cu linii suple, de regine,
din clasa marilor feline,
pierzându-și urmele-n savane…
și te trezești, ca-n filme mute,
căzut din stele-afurisite,
cu ochii vraiște-n orbite
și toate rimele pierdute…
felida mea, de fum hoinar,
ce treci stârnind în jur orgii,
ți-aș tăia curbele-n felii
pe undeva, prin zanzibar…
și când, râzând, te-ai repezi,
le-aș netezi, le-aș netezi…
Felida, chiar inspirat. Îmi place poezia, e în stilul care m-a cucerit.
ReplyDelete