ai fost poetul
cartierului tău
al pomilor
și al vrăbiilor
nu prea erai
în apele tale
gândurile
pe care le-ai deșirat
prietenilor
în timp ce
aceștia jucau miuța
erau de fapt șoareci și lilieci
se ascundeau
în pământ și în aer
într-o seară
vecinii te-au strigat la grătar
carnea sfârâia
și apusul
atunci ai
luat stiloul și ai scris
jar
locul meu
nevasta mea
și copii
mei
carnea mea
ce vă pregătește carnea
jar
și ai pâlpâit încet
sunt mândru despre tine
Sunt mândru despre tine, nu cred că e corect, corect e ,,de tine''.
ReplyDeleteTransmite idei, dar...
Citeam despre „dulcegării lacrimogene”, despre „ explicitate”, despre ce nu mai are loc în poezia modernă și mi-a venit așa o poftă să mă iau peste picior. Nu știu cât am reușit, dar am încercat.
ReplyDeleteMai postați! Vă citesc!
ReplyDeletePosibil să nu mă ridic la înălțimea arderii poetice, eu ard mai molcom. :))
ReplyDelete