film

am vrut să-mi sperii umbra

și s-o-ncui

în carcerele unde nu-i

vreun bec;

doar sub firidă,

aprinsă,

prima cărămidă.

de sud-vestul meu, 

ruptă,

‘n derivă,

am vrut să-mi lipesc umbra

cu salivă

și-n miazăziua morții umbrelor

s-o proiectez pe jiu

eastmancolor...

cu umbra mea,

verde-n obraz,

mai verzi ca frunzele de praz,

stau șapte fete ce transcend

mica valahie...

the end.