Din ce
va fi, cât va mai fi din mine?
Cât am
să iau, cât am să las?
Cât se
va pierde-n van, pe sub ruine,
În acel
din urmă, implacabil ceas?
Poate-ar
fi fost mai bine să rămân retras
Între
instincte, prime, endocrine:
Nu reușești
să-mbogățești niciun atlas
Dacă nu rupi
tăcerile din tine…
Când strângi
din toate câte-o nestemată
Și crezi
că ești stăpânul absolut
Blestemul
cărnii tale nu te iartă:
Le aruncă-n
haos și urât!
Ce rămâne
din ce-ai strâns vreodată?
Cui rămâne, suflete pierdut?
No comments:
Post a Comment