invitații

 iar mă chemi să vin la tine

să ne stoarcem viața-n vin,

să ne roșu-albăstrim

până  ne-or cânta cocoșii,

către zori, în limbi străine.

 

iar mă chemi să roadem sticle

sau pahare sparte-n gând

și apoi cu glas plăpând

să-mi reciți din eminescu

sau din veronica micle.

 

iar mă chemi să vin ușor

pe sub plopii fără număr

ca să-mi plângi puțin pe umăr

și să verși, rănită-n soartă,

lacrimi de aligator.

 

iar mă pui să joc miuțe,

să mă-nvârt râzând prin urbe

și sedus de linii curbe

să mă-nveți să-ți fac pe suflet

bastonașe, liniuțe,

bastonașe, liniuțe…