ore

ceasul ne conduce

zi de zi,

fără un reper,

milă cu milă...

rătăcesc prin ore,

mon ami,

fără aprobare

sau ștampilă:

 

ora când lovit

de insomnii

merg pe străzi ca apa

la canal,

ora când sătul

de sindrofii

pun, galant, batista

pe țambal;

 

ora când visez

la o mulatră

fără indexări și preț de cost,

ora când stă marea

nemișcată

fiindcă luna a

plecat din post;

 

ora când, matol,

prin dependințe,

mă lipesc pe răni

cu țipirig,

sau făcut fitil,

de neputințe,

stau în coada câinilor

covrig;

 

ora când fumez

câte-un marlboro

și trag fum în piept

cu voluptate,

ora-n care,

echipat ca zoro,

mă arunc pe cal și-mpart dreptate;

 

ora când, subtil,

dama de pică

o să-mi pună piedică

în horă

și-o să-mi ciripească: bă pulică,

asta este ultima ta oră.