mahmur

 

când mi se lipesc

de talpă zorii

și mă țin de pomi,

c-o sticlă-n mână,

din blocurile turn

o semilună

îmi recită din memento mori.

 

între da și nu

îmi clatin bustul

și visez femeia decoltată

ce-și amestecă-n pahare gustul

cu lichior amar

de ciocolată.

 

hărțuit de somn

și pompieri

să mă stingă  -

ard pe străzi înguste -

o picoliță

din atlasul ieri

mă caută și astăzi

printre fuste

 

de unde-am dispărut,

cumva,

prin pliuri;

mi se sparg în tâmple

geamuri mate,

creierul sucit

pe bigudiuri

are bețe-n roțile dințate…

 

 

nu mai vreau nimic!

numai să văd

cum răsăritul tău

mi-ajunge-n ceafă,

că dintre zdrăngănele

și prăpăd

mă prinzi de-un bună ziua

c-o agrafă.