*****

 

Am spart paharul liniștilor, frate!

Dunărea se frânge sub coșavă.

Din degete îmi curge-ncet otravă.

Câinii ling la stele-ndepărtate.

Timpul dă năvală peste toate.

Podul dintre noi stă pe-o epavă;

Numai umbra unui vis, bolnavă,

Trece peste el și trage-a moarte.

 

Am spart paharul liniștilor toate!