*****

 

cobori ca locomotiva pe balota

cu toate frânele trase

și picioarele cimentate în luminile apusului

 

te apleci în ralanti hipnotizat să observi

cum strigătele cad uscate pe traverse

uitând să pocnească

iar între șine cirotice speranțele agonizează

ca o coadă ruptă de șarpe

 

încotro?

 

nici fuga nu mai este ce a fost

 

tălpile îți ard împotmolite în lunga vară a resemnării

umerii îți cad printre armistiții impuse

vezi cum toate sălbăticiunile

se uită la tine ca la scheletul din șifonier

și atunci rupi amintirile și le arunci cât mai departe

de carlinga devenită ghenă

 

cobori

cu geamurile sparte

și respirația într-o pungă

curios să afli

cât de repede crede că fuge

cu casa în spate

un melc