Posibila întoarcere

De atâta gol în jurul meu,

Prin munții condensați și reci,

Disperarea, fără Dumnezeu,

Îmi ucide cerbii pe poteci...

         Fug în neguri, ros de lașitate,

         Strigătul îmi ruginește-n gât

         Și de-atâta, grea, singurătate

         Mi se-ntorc ulcioarele în lut...

Dar mă duc să dorm lâng-o fântână,

Unde cerbii nopții nu mai pasc,

Pân’ mă voi trezi c-un cer în mână

Pentru-a doua oară să mă nasc.  

                                       1974