acum și pururea
și iar:
din cărămizi
de-aș avea trup,
mi-aș scurge sângele
prin var
spre haita puilor
de lup;
aș respira
aeru-n care
vreo căprioară
s-ar scălda
și fiecare
răsuflare
i-aș prinde-o în
structura mea:
dumnezeu e tipul
pe care îl doare în cot de tine.
frumusețea este
fotografia ce nu mai are nevoie de retuș.
nu trebuie să te
sfâșii ca să iubești.
ori unde ai fi, oricât de departe, dragostea și moartea te vor ajunge.
iadul este și el
o viața, dar întoarsă pe dos.
nu voi fi mai
bun, dar voi lupta să fiu.
și răgazul pe
care ți-l permiți e
o celebrare a
vieții.
adevărul tău
este adevărat deși alții s-ar putea să nu-l vadă.
aș renunța la
rai ca să trâiesc un infern cu tine...
No comments:
Post a Comment