*****

n-o să vă spun când plouă

nici când paingii țes pânze de dimineți roșii

dar am să vă las un semn că sunt bine și mă scurg

printre  bare

în cărămidă arsă

aici la monastire se rărește țigla atât cât să treacă îngerii

în jos și în sus

cu mâinile pline

i-am văzut cu oasele mele