m-ai primit la sân
de-atâtea ori
de câte ori aripile de vis
dumnezăiește, fato, le-ai deschis
cu cei mai puri și
dezinvolți fiori.
m-ai plimbat, plutind, până
la sori
din galaxii îndepărtate, de
jais,
pe unde-i mort cuvântul interzis;
la rădăcina variii
splendori…
nicio teamă nu m-ar fi rănit,
sărutam din fugă depărtarea
și treceam ca lancea prin
granit;
dar mi-ai ros din inimă,
ca sarea...
m-ai primit, dar nu m-ai
mai primi;
doar din fiorul mamei
de-aș veni!
No comments:
Post a Comment