floare

 când privirile crapă nopțile-n două

și zorii nu s-au deșteptat, încă,

fii numai a mea,

botezată de rouă,

floare regală,

 floare de stâncă. 

mai albă, mai tânără, mai 

decât toate ascunsă de soare,

fii tu isolda coborâtă-n serai,

fii numai a mea, floare...

am sub unghii licheni,

viscol în ochi,

răsuflu o boare

neputinciosă peste poieni:

floarea mea albă

ascunsă de soare,

la vârful degetelor mele, încă,

floare pictată,

floare pe stâncă.