*****

 Ăștia vor să mă pună primar general la București!

*****

 

sunt mereu în formula unu,

pe circuitul infernal

dintre da și nu,

când în ferrari, când pe tractorul utb-450...

sunt  gata,

în costum roșu,

să cultiv șampanie.

*****

 

Corăbii plutind; gândurile femeii…

Fecioare,

Cu scutece în colțul ochilor.

*****

 

Laptopul meu a suferit un atac de hard disk drive. L-am condus pe ultimul drum cu o gaură în buget de aproape 180 euro. Adio, Heineken, Tuborg, Stella Artois! O lună de zile apă, sifon, bragă. Bragă nu! Se spune:ieftin ca braga. Se spune! Păi, știți cât costă o sticlă? 7 lei; cît trei litrii de Bucegi beer…Apă, domne! Apă de izvor, de ea capu nu te doare/ nici de…nimeni nu ți-e dor!

de despărțire

 

simt că în curând ai să te duci.

mi-ai fost alături ani de zile

și te-am iubit și mai iubit,

mare iubire,

dar te-ai gripat,

te doare cordul, ai migrene;

ce dreaqu ai

de la un timp

de-mi faci probleme?...

am să te las,

în voia ta,

deși mă doare...

o să te schimb,

că ești o rablă,

un ciurel,

dar sunt subțire,

rău de tot,

la buzunare...

fire-ai tu de laptop infidel!

*****

 

Am spart paharul liniștilor, frate!

Dunărea se frânge sub coșavă.

Din degete îmi curge-ncet otravă.

Câinii ling la stele-ndepărtate.

Timpul dă năvală peste toate.

Podul dintre noi stă pe-o epavă;

Numai umbra unui vis, bolnavă,

Trece peste el și trage-a moarte.

 

Am spart paharul liniștilor toate!

 

*****

 

uite-o nu-i

și uite-o nu-e

mama ei de pleacă

vine

numai eu bătut în cuie

stau lungit

și mor pe mine

niciun tren de mare zvâc

nu mă scoate din lentoare

nici nu vin

nici nu mă duc 

sunt o sala de-așteptare 

mama mea de babalâc

mama mea de poamă-n soare

pe sub piele mă usuc

ca pastrama pusă-n sare

cu tot cu

calabalâc

irlandezul legător

 

iubire, mai stai

pe acasă,

mai acostează,

mai rămâi în port;

de la o vreme,

văd că nu-ți mai pasă:

umbli creanga 

fără pașaport.

aprinde iar ceva

o flacără,

un rug,

pe carnea asta macră,

temătoare,

dată până-n os cu ignifug

și murată-n zile de-așteptare.

mai deschide ochii,

dă scântei,

fă o piruetă lângă mine;

simt că-mi curge-n vene un ulei

de cucută

și întunecime.

vreau să-ți simt căldura,

șoldurile moi,

dinții care mușcă, pătimași,

din buze,

vreau să nu rămână

spațiu dintre noi

nici cât să încapă dunga unei frunze.

vreau să-ți ling molatic

tainica licoare

ce-ți pătrunde trupul

de la a le zet,

trupul de isoldă inocentă care

mi se bagă noaptea sub cearsaf,

discret...

stai pe-aici prin jur,

cu genunchii goi,

să-mi atârni, de gât, brațele,

ispită,

vifor cu brățări și centuri de foi

din alizarină și din bauxită...

Problemele Alesiei

- Vecinul de sus a uitat ploaia deschisă...
 

- ...și cred că este plecat pe uneva pe acolo!

- Tati și Albert, singuri, nu sunt așa fotogenici...

- ...dar priviți la mine  cum colorez peisajul!

vechitură

 

miroși a zdreanță arsă și alcool

și zaci într-o continuă lentoare,

îți intră-n viață doamna mototol

cu unghii netăiate la picioare.

privești la șobolani, indiferent,

ca la o căruță indiană,

muști din când în când din paviment,

dai, din vise, rânduri de pomană.

arunci orgoliu jalnic din armură,

ruginit în toate și diform,

limba-ți iese, vânătă, din gură

ca dintr-un borcan cu cloroform

te prelingi, ușor, într-un glissando,

pe acordul cântecului lent,

tragi pe linii moarte, de dictando,

și devii un fel de pergament.

 

A Coat

 

A Coat

         William Butler Yeats

I made my song a coat

Covered with embroideries

Out of old mythologies

From heel to throat;

But the fools caught it,

Wore it in the world’s eye

As though they’d wrought it.

Song, let them take it

For there’s more enterprise

In walking naked.

Veșmântul

Din cântec mi-am cusut veşmânt
Înfrumoşat cu fine broderii
Descrise-n vechile mitologii
Din barbă până-n călcâi;
Smintiţii însă mi l-au luat
L-au îmbrăcat în văzul lumii
De parc-ar fi fost brodat de ei.
Cântec bun, lasă-l să fie-al lor,
E mult mai bărbăteşte aşa
Să cutreieri lumea despuiat.

 

 *****

m-am îmbrăcat în cântecele mele,

cusute-n firul vechilor balade

cu broderii olimpiene și dantele,

din cap până-n picioare, cum se cade;

dar le-au luat nebunii și le-au pus

pe scena lumii-n rolul scris de ei -

duceți-vă veșminte cât mai sus,

lăsați-vă purtate de mișei!...

 

că eu voi merge, dârz, în jurul lumii

în pielea goală, ca din burta mumii.

alpinist

 

 

pentru tine,

par example,

aș escalada mont blanc,

fără coarde sau pitoane,

pe șenila unui tanc,

să-ți aduc, nestâmpărato,

cel mai rece cub de gheață

în lichior de sfârc de lună;

fi-i-ar mama ei de viață!...

 

iar mă dau, la tine, alegro,

iar mă-ntind ca javra-n sân,

iar îndes în țeava lumii

proiectile de dum-dum

când ar trebui să-mi scot

mantia de pulifrici,

să-ți citesc budulea taichii

la lumini de licurici...

 

să mă pui să sparg alune,

să extrag petrol din stânci

și cu dalțile privirii

să-ți cioplesc altare-adânci,

iar pe creste, când luceferi

s-or strâmba, din vârf de munte,

pentru tine,

cu ciocanul,

să le bat un cui în frunte.

*****

 

cobori ca locomotiva pe balota

cu toate frânele trase

și picioarele cimentate în luminile apusului

 

te apleci în ralanti hipnotizat să observi

cum strigătele cad uscate pe traverse

uitând să pocnească

iar între șine cirotice speranțele agonizează

ca o coadă ruptă de șarpe

 

încotro?

 

nici fuga nu mai este ce a fost

 

tălpile îți ard împotmolite în lunga vară a resemnării

umerii îți cad printre armistiții impuse

vezi cum toate sălbăticiunile

se uită la tine ca la scheletul din șifonier

și atunci rupi amintirile și le arunci cât mai departe

de carlinga devenită ghenă

 

cobori

cu geamurile sparte

și respirația într-o pungă

curios să afli

cât de repede crede că fuge

cu casa în spate

un melc