marți, 4 februarie 2020

*****




Singurul lucru pentru care nu plec în concediu, în afară de penuria de carburant, este acela pentru care biologia duce limita bunului gust până la plonjonul în sacul cu făină de secară proaspăt măcinată și cu adaos de amelioratori. Este adevărat că nu poți pune trei de x pe pachet, dacă n-ai habar cum reacționează la întâlnirea de zece ani, după terminarea gazului lampant, când cu ajutorul unor frânghii adecvate poți demara procesul global de antropogeneză fără să citești instrucțiunile de folosire, scrise deseori în limba băștinașilor ce beneficioază de prezumția de nevinovăție. Las în coadă de pește aportul de capital, adus capacității de hidratare și care ia în calcul, pe de o parte randamentul în mii de tone la hectar, iar pe partea celălaltă pseudolichiditatea funcției cognotive a bobului de grâu tratat cu relativă indulgență.
Relevantă, dar dincolo de ori ce fel de interpretare, este situația în care, fără amestec din afară, prefer să rămân acasă, odată cu tot contingentul și să încerc a face din aceasta cel mai important gest de mândrie patriotică. În condițiile actuale, vitrege, în care predomină tactica hărțuirii și a pământului pârjolit, concediul acasă este una din cele mai elegante și de neînțeles metode de supraviețuire, trei sferturi goală și alte trei sferturi albă, combinația ideală de dostoievskian-ism și trei zile libere pe an. Dar, să revenim la oile noastre și să dăm pensionarilor dreptul de a alege între măcinișul cu pietre și măcinișul cu valțuri, oricât de grosolană ar părea această trecere prin furcile caudine ale meditației.
Domnilor, timpul liber este un drept constituțional, câștigat printr-o luptă liberă, inegală, monocoloră și încrucișată cu tot felul de hibrizi care au dus la alterarea gustului, părăsirea căminului conjugal și implicarea în absolut a sinelui. Iată, de ce recunosc acum, în determinarea proprietăților organoleptice și fizico-chimice, procese de intenție, aduse mie și colaboratorilor mei cu care am dus o muncă asiduă, perplexă și istovitoare, în asigurarea cu legume proaspete, cereale, suc de mere și măceșe a pieții noastre interne cât și a bisericii universale.
Chit că voi fi catalogat drept narcisist, vă asigur că voi găsi ori de câte ori tradiția o va cere, puterea să cred în evoluția noastră ca ființe biologige, păioase și cu boabe de aur în spici.

Un comentariu: