*****

am avut dintotdeauna pe umărul stâng

o distinsă și cochetă mirare:

un turn, un castru, roze ce strâng

sud-vestul clocotind de splendoare...

am avut mai tot timpul ceva nărăvaș,

ceva din semințe barbare,

un rictus hunic, teutonic, trufaș,

dar și ochi de-o infinită candoare

în care dumnezeu, pătimaș,

a pus, din frunzelor toamnei, culoare.