munții,
în impecabil capot,
pun babelor, de chiciură, chilot...
și-o ploaie-nghețată,
clipocind ranchiunos,
trage sfinxul la tocilă
duios...
suflă pe creste un vânt ostrogot,
urșii visează oaia la bot;
schiorii,
printre zade,
fac slalom vânjos
și trag după ei un prăpăd fastuos....
mi-e teamă, iubire,
că prin munți vom fi pradă;
stăm acas' la făcut
omuleți... de zăpadă!
Ar fi de efect finalul aşa: ,,omuleți... de zăpadă!'' sau ,,omuleți, dar de zăpadă!''
RăspundețiȘtergereGata, mi-au înghțat mâinile. :))