*****

 mă dezbrăcai, mărine frate, de tot limbajul etalon

și zău că-mi deteră la gioale toți cântăreții de salon.

pre limba-n care vorbi moșu, când ei suflau în lumânări,

într-o clipită pusăi șaua și dăi la rupere de nori,

de mă purtai prin tot sud-vestul micii valahii când văzui

cum trec căruțele pe pneuri cu tot năduful moșului...

ce-ai zice dac-aș sta, oțâră , la lilieci, să mă astruc

și urmărit de romengleză să-i sap o groapă și s-o culc?

*****

 1.Hic et nunc. (Aici și acum)

2.Homo homini lupus est. (Omul este un lup pentru om)

3.In vino veritas. (Adevărul este în vin)

4.Manus manum lavat. (O mână spală pe alta)

5.Memento mori. (Nu uita că ești muritor!)

6.Mens sana in corpore sano. (Minte sănătoasă în corp sănătos)

7.Modus vivendi (Mod de a trăi)

8.Mutatis mutandis (Schimbând ce este de schimbat)

9.Naturalia non sunt turpia (Cele naturale nu sunt rușinoase)

10.Nemo propheta in patria sua. (Nimeni nu-i profet în țara sa)

11.Nemo nascitur sapiens. (Nimeni nu se naște învățat)

12.Nihil sine deo. (Nimic fără Dumnezeu)

13.Non ut edam vivo, sed ut vivam edo. (Nu trăiesc ca să mănânc, ci mănânc ca să trăiesc)

14.Non vestimentum virum ornat, sed vir vestimentum. (Nu veșmântul îl face pe om, ci omul pe veșmânt

15.Nosce te ipsum! (Cunoaște-te pe tine însuți!) Era scris pe frontonul templului din Delphi.

Sculptură de Monica Angel Rain - Sheung Yiu / China.

 

*****

c-un metru și optzeci și cinci

susțin aicea, sus și tare,

că din sud-vestul româniei

eu sunt poetul cel mai mare. 

*****

Am prins atâtea anotimpuri secetoase încât, atunci când văd câte-un nor, mi se pare că se revarsă Nilul.

mam'zell musette

mam'zell musette, cât timp asfaltul va sta rigid între rigole 
sub pașii tăi va crește iarba mai sus ca vrejul de fasole.
iar eu, împelițatul lunii, într-un costum de vârcolac,
o să mă urc pe ea spre nouri cu încălțările lui jack...
mă apelează, încă-o dată, o nimfă lungă și verzuie, 
din sala pașilor pierduți în care cad cei ce se suie
și-am să-i răspund la telefonul din filmul încă nevăzut în care tu, mam'zell musette, îmi ții o clipă de urât.

vizik

nu-mi e mai limpede privirea deși am pus în ochi vizik,
numai în gând văd cum albește cătarea puștii pic cu pic.
prin munții albi ai disperării te-am așteptat un semn să pui,
să te privesc așa cum lupul privește-n ochii prăzii lui.
nu-mi e mai limpede, nici azi, de care temeri m-am ferit:
ce vânător se dă de-a dura de vânătoarea lui rănit?
am căutat și tot mai caut dintr-un miraj să mă ridic,
dar ochii meu sunt tot mai tulburi deși am pus în ei vizik.

ulisse

să vezi cum trece, somnoroasă, lumina lunii peste toate
când se răstoarnă caravela cu  pânzele abandonate.
nimic nu-mi pare inedit pe tot oceanul planetar,
plimbarea aștrilor e rondul ce se repetă iar și iar.  
un târâș-marș la miezul nopții cu ezitările în trunchi
este țesutul penelopei cu anaconda pe genunchi. 
degeaba tragi de șnur sirena, degeaba faci apel la smurd:
ulisse e legat pe viață iar echipajul e cam surd.

navigator

sub puntea unei nave în derivă
stau c-o herghelie de mustangi,
am cam lins o sare nutritivă
și dormim ca proștii în bocanci...

pe vremea deplasărilor cu pânză
dădeam prin prerii silnice târcol 
în căutarea unui drac de mânză
adusă din regatul spaniol.

era sezonul ruperii la goană
când pe sub poala munților stâncoși 
trecea morgana andaluziană
cu ochi nestâmpărați, alunecoși.

urmăream cu pași de cereber
acea himeră mult alergătoare;
s-au pierdut potcoavele de fier,
s-au pierdut prin prerii de-ncântare...

de sub puntea cu motoare plină
au fugit mustangii viforoși,
am ajuns cu ei sub o colină
de la poala munților stâncoși.

cod

 cod

nicio toamnă nu mai are haz;

de atâtea fumuri văd nasol,

stau lângă pahar,

ca-n alcatraz,

c-o privire-n dungă, de mongol.

nu mai vrau să știu ce arătare

pune peste vii un strat de brumă,

nici de țukahara frunzelor pe care

doar compostul și le mai asumă...

azi sunt locatarul marginilor reci

ale unui spațiu ireal,

beneficiarul păcilor de veci

structurate unilateral

unde peste planșe stilizate,

într-un ropot cenușiu, alegru,

agenția vremilor stricate

declară cod roșu înspre negru.

Antonio Corradini 1752

 

*****

Cum se bea țuica:
- fără apă
- ca pe apă
- în loc de apă 

*****

Niciodată n-a fost să nu fie cumva! 

Dacă închid ochii, pot fi oriunde vreau!

noapte de nimic

 șezlonguri fără reședințe 

se legănau în dorul lelii,

trecea tramvaiul cu dorințe 

printre redutele-ndoielii.

era târziu și parcă dracii 

se pieptănau peste alei

când luna-și pune vârcolacii 

să-și roadă carnea de pe ei.

dintr-un resort de vis, rigid,

înferecați sub armături,

ieșeau, ca din azot lichid,

oștenii tristelor figuri

porniți să tragă un perdaf

zeiței nopților, succint,

c-un neaoș aladdin valah

scăpat în lacul de argint...

miss aysun, din caravela

cu care navighez, șontâc,

văd cum învârte mandravela

iubirea ta prin isarlâk,

cum în botfori și borangicuri

aprinzi luminile-n palate

când noaptea marilor nimicuri

se-aprinde-n mine și se zbate.

Martie 2024

 

***

într-o baltă mare

patru ochi lucește;

ce să fie oare? 

cred că e doi pește.

*****

Băut cu măsură, alcoolul poate fi consumat în orice cantitate. 

nu mă tem

și bătea un vânt cu scântei

printr-o toamnă de vise mărunte,

treceau pe bulevarde femei

venite din veacuri defuncte.

cu rochițe, în culori deocheate,

într-un susur ușor remanent,

fanfare de priviri excitate

le dezbrăcau la timpul prezent.

 

nimic nu era cu perdea 

când ziua se scurgea-n rădăcini,

doar o nuntă de frunze cădea

pe orașul dintre două lumini...

nu mai am de ce a mă teme,  

merg pe străzi rătăcind în bizar,

să petrec, în alaiuri boeme,

niste nopți cum alții mai rar... 

*****

în singurătate tăcerea este asurzitoare.

Camillo Torreggiani - Isabel II - 1855

 

14 ian 2024 - revelion Kladovo

 

I. L. Caragiale vs Petre Țuțea

Trec astăzi neștiut prin lume,
Dar trainic las în viitor
Un semn, o glorie, un nume
Acestui imbecil popor.

Am stat 13 ani în pușcărie pentru un popor de idioți.

Jennifer Aniston vs Bathsheba -Victor Benjamin -