mam'zell musette

mam'zell musette, cât timp asfaltul va sta rigid între rigole 
sub pașii tăi va crește iarba mai sus ca vrejul de fasole.
iar eu, împelițatul lunii, într-un costum de vârcolac,
o să mă urc pe ea spre nouri cu încălțările lui jack...
mă apelează, încă-o dată, o nimfă lungă și verzuie, 
din sala pașilor pierduți în care cad cei ce se suie
și-am să-i răspund la telefonul din filmul încă nevăzut în care tu, mam'zell musette, îmi ții o clipă de urât.