ulisse

să vezi cum trece, somnoroasă, lumina lunii peste toate
când se răstoarnă caravela cu  pânzele abandonate.
nimic nu-mi pare inedit pe tot oceanul planetar,
plimbarea aștrilor e rondul ce se repetă iar și iar.  
un târâș-marș la miezul nopții cu ezitările în trunchi
este țesutul penelopei cu anaconda pe genunchi. 
degeaba tragi de șnur sirena, degeaba faci apel la smurd:
ulisse e legat pe viață iar echipajul e cam surd.