vizik

nu-mi e mai limpede privirea deși am pus în ochi vizik,
numai în gând văd cum albește cătarea puștii pic cu pic.
prin munții albi ai disperării te-am așteptat un semn să pui,
să te privesc așa cum lupul privește-n ochii prăzii lui.
nu-mi e mai limpede, nici azi, de care temeri m-am ferit:
ce vânător se dă de-a dura de vânătoarea lui rănit?
am căutat și tot mai caut dintr-un miraj să mă ridic,
dar ochii meu sunt tot mai tulburi deși am pus în ei vizik.