prin iarna ce poartă letale
cătușe de gri mohorât,
iubirile noastre fatale
se strâng, ca dracii, de gât
când văd atâția schiori
pe role de cauciuc
iar savana trimite scrisori
că vine la miercurea ciuc
s-aducă,-n duminici purii,
pe pârtii înguste de clei,
ninsorile cu păpădii
în sănii trase de lei…
aud o voce străină
din umbră, când beau și exult,
ce-mi spune că poate să vină -
dar eu voi fi mangă, de mult,
rotind în vârtejuri primare
un crivăț de cuvinte, tăios,
din iernile lungi și barbare
ce dorm la mine în os.
No comments:
Post a Comment