masca de argint

lui A.A.

când n-am putut să-l mai ajung

am trimis după el bănuiala

ascuns într-o turmă de cerbi

purta peste păduri o esarfă din frunze de arţar

era păzit de lupi pretorieni pe care îi plătea cu sânge

de ied

am început să-l povestesc ploilor acide

şi spinilor veghetori

m-am jurat pe ramura sfântă a copacului umblător

că este un travestit atins de febră africană

într-o zi l-au sfâşiat lupii

dar nu era el

era doar un bocitor al zilei de joi

 

am început să mă tem de lupii cenuşii

îmi căutau urmele

aproape mă ajunseseră la cotul donului

când am scăpat datorită iernii

de atunci ţin lângă inimă un gheţar

şi umblu doar printre friguri

se zvonea prin cercurile polare

că s-ar fi angajat pe o balenieră

şi încearcă să redefinească noţiunea de om

am început să sug lapte pe valuri

să fluier cu balenele căutând harponul ucigaş

am bătut  mările şi oceanele

până am eşuat pe o plajă fără calendar

l-am văzut printre cei ce fotografiau curiozitatea

vestea despre presupusa îmbarcare

fiind de fapt o diversiune

în spatele căreia se perfecţiona

apariţia sa în 3D

 

nu m-am dat învins şi în duminica orbului

am închiriat pletele unui râu vorbitor

este drept că m-am încurcat prin meandrele lui

dar l-am convins să punem o capcană cu lunci molipsitoare

când a căzut în delta cancerului

aproape că l-am atins

numai că era fantoma zilei în care mor peştii

 

am jurat atunci că voi apela la o prostituată de culoare

cunoşteam lumea cocoşilor galbeni

şi m-am decis să supraveghez aria păsărilor

mă aşteptam să-mi pice în laţ

aşa că am vopsit parcarea cu felinare roşii

şi am plasat prostituata într-o lumină blondă

a venit pe două cărări

furios m-am repezit pe una şi l-am strivit pe caldarâm

era doar un fluture de noapte

pe celălaltă cărare se mai simţea mirosul de sulf

 

m-am înscris în clubul misionarilor siderali

să învăţ taina ochilor ce nu plâng

am urmărit sute de procesiuni funerare

în speranţa că îl voi găsi printre culegătorii de stele

am cântat în limba popoarelor mării

şi a cetăţilor dispărute

mi-am pus în cap cenusa păsării focului

şi m-am învelit în smirna renaşterilor aleatorii

călător mereu pe urmele lui

i-am descoperit statuia pe o insulă în atlantic

era venerat

zeu cu chip cioplit

o dată pe an trecea acoperit într-o lectică

şi deschidea anotimpul ploilor

ca să ajung la el îmi trebuia o dispensă temporară

aşa că am plătit un ambasador

care mi-a pus la dispoziţie unsprezece secunde

fulger am căzut peste lectică spulberând dimensiunile

din care sângerând o oglindă

mi-a pus peste chip argintul ei