Citeşti din mine ca dintr-un pahar
Rachiu de cereale, pur...
Am o prefaţă de sfânt
Căzut din calendar
În farfuria ta cu unt
De arahide coapte-n Kandahar.
Ştii cine sunt
Şi câte doamne au supt din mine
Tării alambicate de smarald!
Pe sânii lor şi carnea goală,
Pielea de şarpe dând de cald,
A pus în ele,-n zvâcniri fine,
Cu stropi de vise sibiline,
Crini medulari, ce într-o doară
Le-au înflorit cu tija-n poală.
Ştii cine sunt şi mă citeşti
De parcă nunţile se fac
Doar prin conace boiereşti
Când ploile se trag spre toamnă;
Eu sunt o carte de poveşti
Ce ţi-a intrat în ţâţe, doamnă,
Cum intră fluturii-n stomac
Când pui pe piele unt amar
Din Kandahar
De suflet rar…
Citeşte-mă până-ţi adoarme lumina-n ochiul furios,
Că pulpa poamelor e scrisă
Mai jos,
În partea interzisă
A trupului şi, drept zălog,
Mai lasă-mă să-ţi intru-n vise
Cu toate poftele descrise
În epilog!...
No comments:
Post a Comment