hibernală

 

se reîntoarce iarna să arate

că toate vor albi până-n final,

că trenul cu vagoane colorate

se va opri-n omătul ideal...

atunci voi fi capabil să te țin,

să nu mai fii a lumilor pictate,

să fii a mea, cu totul, pe deplin,

să ne iubim pe străzi imaculate...

 

să ne legăm de lumea-înzăpezită

cu cel mai saturat devotament,

să lase iarna, neacoperită,

doar iubirea noastră din ciment.