*****

 

pe când cucul sta pe ouă într-o casă-nchiriată

și echipa lui rădoi mânca nemții cu salată,

un poet scria pe ciuci, pentru veacul ce-o să vie;

el scria hermeneutic, într-un colț de primărie.

 

babalâcii  cei romantici, cei plimbați în faetoane,

cei pătrunși de simbolismul muzei fără silicoane,

cei legați cumva de glia versului neambalat

nu-i vedeau străfulgerarea nici talentul de... palat...

 

vai, voi nu puteți pricepe scrisul meu hermeneut,

voi sunteți exemplul clasic al picioarelor de lut,

nu mă meritați!... adio!... și se duse, făcând semne,

apoi dispăru, cu totul, printr-o  gaură de vierme.