*****

 

nu mai am nicio putere,

sunt mai slab decât o râmă,

când înghit se-oprește ceasul

și pe ochi se-așază ceață,

nu mai pot mișca un deget,

nu mai pot mișca vreo mână

și mă trage-o moleșeală

către locuri cu verdeață.

 

nu mai văd niciun hotar,

orizontu'-i făcut ghem

când privesc se-ntoarce ora

în ceasornice blocate,

pân' să mișc se prăbușește

peste toate un blestem

și cad sfinții din vopsele

în  tipsii cauciucate.

nu mai plouă, nu mai ninge,

niciun graur nu mai zboară,

doar un greier scuipă varul

peste gardul mânăstirii,

în clopotniță și-agață

oboseala  felinarul

și prin ziduri trec păunii

jumuliți ai părăsirii...

te-ai dus, doamne, în concediu,

tocma-n zilele ruinii;

ce mai e prin andromeda?

dar prin piscis austrinii?