Simplicisima istoriei

 Așa se scrie istoria dens,

cu pagini mereu aurii,

care să dea trecutului sens

și viitorului fantezii.

Mai aproape decât pot să cred,

amintirile tale cu mine,

în secvențe de film se succed,

deraiate cu mult de pe șine.

De pe locul acela ursit,

unde alunecam spre păcat,

cât de mult e acum poleit,

cât de mult e acum prelucrat!

Ce fațadă superbă-n prim-plan,

ce ruină deplină sub ea...

o fantomă se plimbă-n raglan

prin subsolul din inima mea,

Să vadă ce-am pierdut pe parcurs,

sub ce ploi apa mea s-a umflat,

ce-a fost de spus și n-am spus,

ce n-a fost de uitat și-am uitat.

Istoriile se scriu romanțate,

sub laurul mereu auriu...

din ele când nu mai faci parte,

te doare-n zig-zag cum se scriu.