*****

În anul zero al marii bulibășeli daco-romane, un cnez slav și un pașoptist franțuzit s-au întâlnit la o masă în Bărăgan să împartă o mămăligă de laborator. Cnezul striga în cea mai pură bulgară că l-a mușcat un dac mușchiulos de dinapoi, în timp ce pașoptistul încerca să-i traducă durerea în franceză, ca să sune cum tuciul pus pe pirostii. Pe furiș, din Codrii Vlăsiei, ieșeau valahi în frunte cu preafericilă să se cupleze cu gohungeaslabulungurpecuta, la marginea Topolniței, Dâmboviței, Ialomiței, Bistriței. 

Pe sub masă curgea Siretul, plin de lapte acru și de iubire maghiară pură - seretem, seretem-, iar pe cer, sateliții  înregistrau totul direct în dosarul de spovedanii al unui popă electronic care cânta din algoritmi: spune-mie, spune-mi mie. tot ce ai în scăfârlie. Să se știeeeee....

La marginea satului numit Cernavoda-les-Bains, un țăran cu scaunul la cap tăia un soc cu satârul și bodogănea: „Să fii sănătos, băi turcule, că tot la plus o sută de grade ajungem toți, fie cu psalmi, fie cu manele!” În acel moment, din constelația vecină a căzut o siguranță arsă direct în manualul cu povești nemuritoare. Hai, sâc!