simplicisima dimineții

 

ți-aș frige ouă cu jumări în fiecare dimineață

atunci când se retrag draperiile

și începe distrugerea în masă

a nopții

 

ți le-aș aduce lângă pat ca un condamnat la întoarceri

când încă nu realizezi dacă

cearșaful e un arbore

iar tu un sâmbure încolțit

sub vraiștea lui

 

ți-aș frige ouă cu jumări până la șuierul sirenei

până când

din diminețile începutului

aș vedea fugind către mine

o inimă cu picioarele ei