în timp ce noroiul mă sorbea ca și când
eram un pantof fără legătură
tu râdeai sau plângeai undeva
între un dezgheț și o viitură
te-am văzut cu degetul îndoit lângă buze
ca un semn de întrebare
în timp ce creierii-mi dădeau erori
surprinzătoare
un fel de pâlpâit prin care semnalizau
ierbare de verzi amintiri
îmi erai o călăuză de departe
prin telurice orânduiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu